Dieta alcalină şi acidă
Dieta alcalina este o notiune relativ recenta, desi la baza ei stau lucruri stiute de mii de ani care au capatat o forma concreta in anii ’20. Este vital sa cunoastem aceste informatii despre alimentatia alcalina si opusul ei, alimentatia acida pentru ca, in general, starea de boala este asociata cu acizii, iar starea de sanatate cu bazele si mineralele alcaline.
In concluzie, daca vrei sa fii sanatos, sa traiesti mult, sa te imbolnavesti rar, sa nu te mai simti obosit, irascibil, fara vlaga si sa ai antioxidanti in corp, deci sa intarzii imbatranirea si moartea celulelor corpului tau, afla tot despre dieta alcalina si lista pretioasa a alimentelor alcaline (indicate) versus alimentele acide (de care trebuie sa ne ferim cat mai mult).Istoricul dietei alcaline
De mii de ani, oamenii au stiut ca unele substante au gust acid, in timp ce altele sunt alcaline. Insa pana la inventarea scalei pH in 1909, nu exista un sistem de valori pentru a le putea masura aciditatea. Cuvantul acid deriva din verbul latin “acere” – a fi acru. La inceputul secolului al XVII-lea cuvantul “acid” a inceput sa descrie substantele care aveau gustul acru. Cu timpul, oamenii de stiinta au dezvoltat tot felul de teorii plecand de la aciditate si alcalinitate, descoperind ca cele doua concepte sunt determinate de concentratia de ioni de hidrogen (molecule de hidrogen incarcate pozitiv). O substanta acida este saturata de ioni de hidrogen, in timp ce substantele alcaline (bazice) sunt capabile sa absoarba ionii de hidrogen. In 1909, chimistul danez Soren Peder Lauritz Sorensen a creat scala pH (potentialul de hidrogen), pentru a masura numarul de ioni de hidrogen aflati intr-un volum standard de lichid. Scala pH pleaca de la 0 (extrem de acid) si ajunge la 14 (extrem de alcalin). Daca un aliment sau orice alta substanta se opreste fix la 7, inseamna ca sunt neutre. Daca se depaseste, chiar si cu putin nivelul 7, atunci substantele sunt alcaline iar daca scade sub pH 7, alimentul e in categoria acida.
Abia din anul 2003, dieta alcalina a captat atentia la nivel global, dupa aparitia cartii “The pH Miracle” (Miracolul pH), scrisa de Robert O Young si Shelley Redford Young.
Hiperaciditatea si efectele ei nocive asupra sanatatii
O stare prelungita de oboseala, uneori pâna la epuizare, poate fi semnul unor deficiente sau maladii de natura foarte diferita. Este stiut ca lipsa de vitamine, de fier sau alte minerale, schimbarile de vreme sau lipsa luminii datatoare de energie pot avea drept consecinta o stare de oboseala. Dar oboseala mai poate avea o cauza cât se poate de neasteptata. “Ploaia acida a facut vâlva in urma cu câtiva ani, omul acid va face in viitor”. Afirmatia ii apartine publicistului Norbert Treutwein, autorul cartii “Hiperaciditate – bolnav fara motiv”, sustinator al teoriei dupa care, datorita unei hiperaciditati cronice, omul nu numai ca este lipsit de vlaga si morocanos, dar isi distruge cu totul sanatatea. Autorul crede ca migrenele si reumatismul, cancerul, infarctul miocardic si diabetul, psihozele si nevrozele sunt intotdeauna insotite de o aciditate crescuta.
Sângele nostru are valori pH de 7,35 pâna la 7,45, este asadar usor bazic. Valorile din urina pot oscila intre 4 la oamenii foarte bolnavi si 8 la sugari. Dat fiind ca rinichii contribuie la eliminarea acizilor, la oamenii mai in vârsta, la care functia renala incepe sa fie ingradita, hiperaciditatea este o problema serioasa. Imbatrânirea – se mai spune – nu este nimic altceva decât intoxicarea continua cu depunerile acide, pe care organismul nu mai reuseste sa le neutralizeze.
Care sunt alimentele dietei alcaline?
Echilibrul intre rezervele de acizi si de baze din corp depinde de modul nostru de viata. Stresul, lipsa de miscare, o alimentatie gresita, fumatul, consumul de alcool si de cafea, cresc aciditatea din organism. Consecintele caracteristice ale unei hiperaciditati de durata sunt tulburari digestive, slabirea sistemului imunitar, afectari ale coloanei vertebrale, guta, reumatism sau sclerozari ale arterelor. Cu hiperaciditatea sunt puse in legatura si perturbarile vegetative, cum ar fi migrenele
sau aritmiile functionale. Pentru a nu se ajunge la pragul de la care hiperaciditatea devine un factor extrem de nociv pentru organism, pot fi luate o serie de masuri preventive. Se intelege ca rolul esential in asigurarea echilibrului revine unei alimentatii sanatoase. Pentru fiecare aliment luat in parte exista o proportie diferita de componente cu efect acid si cu efect bazic. Sunt cunoscute insa grupele de alimente care actioneaza intr-un sens sau altul.
Sa tii o dieta alcalina inseamna sa consumi cu prioritate peste zi (peste 75%) acele alimente care iti fac organismul mai alcalin. Daca consumi din alimentele acide, cantitatea nu trebuie sa depaseasca 25% din tot ce mananci peste zi si sa te asiguri ca la aceeasi masa mananci mai mult alcalin decat acid.
Sigur, in cazul persoanelor foarte bolnave, alimentatia si obiceiurile de viata vor fi alcaline 100% pana la recapatarea starii de sanatate.
Alimentele alcaline versus alimente acide
Fructe alcaline: stafide, curmale, smochine, ananas, mere si cidru caise, piersici, cirese, avocado, struguri, banane coapte, capsuni, grape-fruit, mango, pepene galben/rosu, nectarine, masline negre, papaya, pere
Fructe acide: toate conservele, gemuri, dulceturi, fructe zaharisite, glazurate, fructe uscate conservate cu sulfura
Legume alcaline: ciuperci, mazare verde, broccoli, conopida, rosii varza rosie si alba, ceapa, usturoi, praz, salata verde, sfecla, morcovi, cartofi, spanac, anghinare, castraveti, andive, patrunjel, pastârnac, ardei, dovleac, ridichi, soia boabe, in, bostan, nap, vinete, leguminoase incoltite
Legume acide: ardei iute, asparagus, rubarba, toate tipurile de fasole si linte cu exceptia celor germinate
Cereale alcaline: cereale proaspete, orz verde, alimente neutre dar care absorb aciditatea digestiva: pâine prajita, pâine mai veche de 2 zile (contin mai putin gluten care genereaza exces de mucus in corp).
Cereale acide: produse de patiserie, pâine alba, pâine integrala sau graham, amidon, aluaturi, popcorn, malai, paste fainoase, gris, orez (alb, brun, basmati), faina de ovaz, orez, orz, secara, fulgi de cereale
Lactate alcaline: lapte smântânit, kefir, zer, unt, frisca, lapte proaspat deci nepasteurizat (vaca, capra), iaurt simplu nepasteurizat sau lapte prins
Lactate acide: parmezan, brânzeturi fermentate, cascaval, telemea, inghetata, iaurt indulcit sau iaurt cu fructe, lapte fiert, lapte praf, smântâna fermentata
Alimente gatite alcaline: legume fierte, coapte, mâncaruri sau ghiveci de legume, dar fara rosii sau bulion, supe de zarzavat si de radacinoase fara carne
Alimente gatite acide: mâncaruri ce contin rosii fierte, bulion sau pasta de rosii, supele in care a fiert carnea, supele cu adaos de vegeta, spanac gatit, conserve
Dulciuri alcaline: suc de trestie de zahar, zahar din trestie uscat, sirop de orez brun, miere naturala in cantitate foarte mica
Dulciuri acide: dulciuri, prajituri, biscuiti, napolitane, ciocolata, indulcitori sintetici (zaharina, aspartam, sorbitol), miere artificiala sau prelucrata cu zahar, fructoza, lactoza
Produse animale alcaline: oua de prepelita, oua de rata
Produse animale acide: mezeluri, toate tipurile de carne de mamifere, pasare, peste, gelatina, grasime, icre, oua de gaina
Bauturi alcaline: sucuri de legume radacinoase, ceaiuri de plante neindulcite, apa plata si apa de izvor sunt considerate neutre daca au un pH usor trecut de 7 (scrie pe sticla)
Bauturi acide: toate bauturile alcoolice, racoritoare sintetice, cola, cafea, cacao, sifon
Diverse alcaline: aproape toate condimentele, produse din lucerna, alge, ghimbir, amalaki, sare de mare, drojdie de bere (calup)
Diverse acide: muraturi facute cu otet, maioneze, sare rafinata, sosuri, ketchup, pasta de rosii, mustar (pasta), curry, aditivi alimentari sintetici: arome, coloranti, glutamat, conservanti ca: benzoat, otet, saramura, fum
Alimente uleioase alcaline: ulei presat la rece de floarea soarelui sau de masline, ulei de peste, ulei de primula, migdale, sâmburi de dovleac, alune, susan, castane, nuca de cocos proaspata
Alimente uleioase acide: ulei rafinat de floarea soarelui sau de masline, fructe oleaginoase si seminte coapte sau prajite, nuci, fistic
OBICEIURI CARE ALCALINIZEAZA CORPUL: somnul, relaxarea, sauna, exercitiul fizic, meditatia, exercitiile de respiratie, buna dispozitie, bucuria, fericirea, calmul
OBICEIURI CARE PRODUC ACIDOZA: fumatul, aromatizanti si parfumuri sintetice, somn insuficient, medicamentele de sinteza, suprasolicitarea, supararea, mania, stresul, ura, revolta
Alimentele alcaline sau neutre care genereaza aciditate: zahar, dulciuri, majoritatea produselor de cofetarie si patiserie preparate cu faina alba si zahar, alimente bogate in glucide cum ar fi orezul
Alimentele acide care genereaza alcalinitate: lamaie, grape-fruit, otet de mere diluat in apa, muraturi usor fermentate cum sunt castravetii de vara in saramura sau varza murata in primele 3 luni. Aceste alimente, prin acizii slabi pe care ii contin, favorizeaza digestia si scad hipersecretia de acid din stomac.
Majoritatea fructelor au o reactie chimica acida in laborator, dar nu acelasi lucru se petrece in corpul uman, pentru ca in realitate ele devin alcaline prin metabolizare. In schimb mierea si zaharul sunt alcaline, dar din cauza continutului mare de glucide formeaza acizi.
Trebuie retinut faptul ca in copilarie organismul reuseste mai usor sa se echilibreze dupa consumul de dulciuri si carne, desi copii cresc mai sanatosi fara sa le manânce, dar odata cu inaintarea in vârsta, consumul lor trebuie tot mai mult redus. Benefica pentru eliminarea surplusului de aciditate este transpiratia, de exemplu in sauna. Sunt de asemeni recomandate inotul si mersul pe bicicleta.
Organismul îndeplineşte funcţiile de digestie, asimilare, utilizare, reproducere şi eliminare în prezenţa unor lichide . Printre aceste lichide se numără sucurile digestive, sângele, lichide extracelulare şi intracelulare, lichide limfatice şi urina. Pentru a înţelege corect şi complet efectele pe care le produc alimentele şi toxinele asupra organismului.
Creaţia este posibilă datorită interacţiunii dinamice a contrariilor, în lipsa cărora toate lucrurile ar fi identice. (Desigur, deoarece Dumnezeu este Unul, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât diferenţa dintre contrarii se va dilua.) Interacţiunea dintre contrarii creează mişcarea,acţiunea, activitatea, dimensiunile, culorile şi temperaturile diferite. Oricât de complexă este chimia, ea se întemeiază pe doi piloni principali sau două contrarii: cald şi rece, sau yin şi yang, numele celor două principii dinamice opuse din filozofia şi din medicina chineză. Cald mai este denumit acid, iar rece, alcalin. Acizii iniţiază schimbarea, iar alcalii, echilibrul. De fapt, aceasta este temelia oricărei forme de materie.
Elementele din care este compusă materia sunt fie de natură acidă, fie de natură alcalină. Printre elementele care provoacă aciditate se numără azotul, fosforul şi sulful. Oxigenul, calciul, magneziul, sodiul şi potasiul sunt elemente alcaline. Majoritatea elementelor alcaline sunt cunoscute sub denumirea de electroliţi, datorită capacităţii lor de a purta şi de a descărca sarcini electrice. În cazul elementelor alcaline, oxigenul şi carbonul sunt predominante prin comparaţie cu hidrogenul, iar în cazul acizilor, predomină azotul şi hidrogenul.
Pentru a menţine starea de sănătate şi vitalitatea organismului, toate lichidele din organism ar trebui să fie alcaline, cu excepţia sucurilor gastrice, a acidului clorhidric şi a pepsinei, care sunt acide şi au un rol esenţial în scindarea iniţială a proteinelor. Nivelul acidităţii sau alcalinităţii organismului este clasificat în funcţie de ceea ce se numeşte factor pH. pH are semnificaţia de "potenţial de hidrogen". Scala de măsurare a factorului pH este de la 0 la 14, unde 0 indică cel mai ridicat nivel de aciditate, 7 indică echilibrul natural, iar 14 este indiciul celui mai ridicat nivel de alcalinitate. Deoarece numerele de pe această scară reprezintă logaritmi, fiecare număr este de 10 ori mai mare decât următorul. Acest fapt poate fi extrem de important dacă veţi înţelege că nivelul pH-ului sanguin trebuie să fie de 7,4, adică uşor alcalin. Dacă nivelul atomilor de hidrogen din sânge scade pH-ul la 6,95 (prin creşterea numărului atomilor de hidrogen), atunci poate surveni coma sau moartea. Şi opusul este valabil. Convulsiile şi spasmele se pot instala dacă pH-ul devine prea alcalin (adică dacă scade numărul atomilor de hidrogen), deşi situaţia este extrem de rar întâlnită. Este important de menţionat faptul că, în majoritatea cazurilor, convulsiile şi spasmele sunt provocate de carenţele de utilizare a mineralelor.
Practic toate alimentele pe care le consumă oamenii pot fi împărţite în cele două categorii amintite anterior: alimentele care pot produce fie aciditate, fie alcalinitate. Rezultatul depinde de "cenuşa" care rămâne în urma digestiei şi în funcţie de elementul mineral anorganic dominant din alimentele respective, care vor afecta nivelul pH din lichide organice. Alimentele acide vor lăsa în organism mai mulţi compuşi de fosfor, fier şi sulf, care vor expulza mineralele alcaline de genul calciului, magneziului, sodiului şi potasiului. Acizii cristalizează, iritând astfel şi inflamând ţesuturile. Aceste cristale se depun oriunde în organism producând inflamaţii, iritaţii şi stimulare sau agitaţie funcţională. Spre exemplu, acidul uric este un produs derivat prin metabolizarea şi/sau dezvoltarea micozelor în organism. Acumularea de acid uric va provoca guta şi alte stări inflamatoare în întregul organism.
Conform afirmaţiilor anterioare, singura cameră acidă de care dispune homo sapiens este stomacul, adică locul în care este iniţiat procesul de digestie a proteinelor. Remarcă: Imediat după ce conţinutul stomacului este transferat în intestinul subţire, începe secretarea bilei şi a bicarbonatului de sodiu, cu rolul de a alcaliniza acest amestec denumit chim.
Celelalte faze ale procesului digestiv sunt de natură alcalină.Acumularea de acizi şi de proteine toxice străine la nivel tisular este cauza declanşării răspunsului imun, denumit inflamaţie. Din acest moment, inflamaţia este diagnosticată ca un tip de "...ită", adică gastrită, colită, cistită, nefrită, bursită şi artrită. De fapt, afecţiunile citate mai sus nu sunt boli, ci reacţii inflamatorii, ca răspuns la acidoză. Din acest motiv, abordarea terapeutică a acestor tulburări cu o medicaţie care va spori şi mai mult aciditatea sau cu steroizi este de-a dreptul absurdă, conducând la degenerarea accentuată a ţesutului. Mult mai logic este să încercăm alcalinizarea şi detoxificarea ţesutului, cu alte cuvinte, eliminarea acizilor şi a proteinelor străine care au provocat tulburarea de la bun început. CNN a prezentat recent un raport conform căruia cercetători de la diverse universităţi au demonstrat că tiparul genetic al celulelor (ADN şi cromozomi) poate fi şi este modificat de acidoză, al cărei efect direct este epuizarea celulei, provocând numeroase transformări ale structurii ADN şi cromozomilor.
Material extras din cartea Robert Morse - Sa traim sanatos fara toxine,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu