Povestea tâmplarului
Un bătrân tâmplar se afla în
pragul pensionării. Era încă în putere, de aceea patronul său îl mai dorea la
lucru în echipă sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă,
pentru a duce o viaţă mai liniştită alături de familie. Renunţă la un salariu
bunicel, preferând liniştea. Cu părere de rău pentru pierderea unui meşter aşa
de priceput, patronul îi ceru să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul
a acceptat, însă nu a mai pus suflet în ceea ce făcea. A chemat ajutoare
nepricepute şi a folosit scânduri nepotrivite. Şi lui îi era ruşine de cum
arăta ultima lucrare. Când, în cele din urmă, a isprăvit-o, patronul a venit să
o vadă. I-a dăruit tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu
pentru tine!
Tâmplarul a rămas uimit. Ce mare
ruşine! Dacă ar fi ştiut că îşi construieşte propria casă, atunci ar fi făcut-o
cu totul altfel.
Gândiți-vă la voi înșivă ca la un tâmplar ce își constriește propria
viață.
Gândiți-vă la casa pe care o constriți.
Ne construim vieţile, punând în
ele, adeseori, nu tot ceea ce e mai bun.
Apoi, cu uimire, realizăm că trebuie
să trăim în casă pe care tocmai ne-am construit-o.
Dacă am putea-o reface, am face-o
mult diferită.
Însă nu ne putem întoarce înapoi.
Tu eşti tâmplarul. În fiecare zi
baţi un cui, aşezi o scândură sau ridici un perete.
Viaţa e întocmai cum ţi-o
clădeşti.
Alegerea pe care o faci azi
zideşte casa în care vei locui mâine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu